Cu drag despre ... curățenie
„Primăvara este pentru suflet un surâs al infinitului”
Victor Hugo
Când vine primăvara, ne trezim parcă din senin cu un chef nebun de nou, de curat, de aerisit, de proaspăt. Toată lumea se apucă de curățenie. Ca și cum, într-o dimineață anume, în mintea multora dintre noi apare un singur cuvânt ce se repetă hipnotic: „Curățenie! Curățenie! Curățenie!”.
Așa că, facem câteva genoflexiuni ca să ne încălzim mușchii, dansăm un picuț ca să punem sângele în mișcare și să deblocăm articulațiile olecuță ruginite, ne punem căștile pe urechi … valabil pentru iubitorii de sunete armonioase … și pornim la treabă.
Mai întâi sunt luate la puricat șifonierele. Scoatem hainele subțiri, punem în spate hainele groase, ascundem căciulile și mănușile, pitim paltoanele și canadienele, spălăm, călcăm și aranjăm bluze, fuste și rochițe vaporoase. La revedere negru, gri și maro, bine ați venit culorilor vii, vesele și savuroase. Cizmele la locul lor în cutie, pantofii la înaintare, sandalele la îndemână.
Înainte de asta, însă, trebuie menționat că se procedează la evaluarea extrem de critică a garderobei și sortarea ei cu maximum de responsabilitate. Ce nu mai este la modă mai poate fi păstrat pentru momentele vintage, ce nu mai vine bine, pe motiv de variate fluctuații ponderale sau rearanjări strategice, va lua drumul donațiilor iar cele care nu au mai fost îmbrăcate de doi ani de zile, sau chiar mai mult, vor fi atent examinate și li se va hotărî soarta în funcție de starea de spirit a posesoarei. Adică, le mai dă o șansă sau le aruncă drept în sacul cu „exilați”. La final, după ce entuziasmul cotrobăielii prin șifoniere și dulapuri se epuizează, ne întoarcem cu picioarele pe pământ și constatăm șocate că am rămas cu mai bine de jumătate de garderobă în aer. Dar … și aici vine partea plăcută a curățeniei de primăvară … ne așteaptă o sesiune de … SHOPPING!!! Bine … pe măsura finanțelor disponibile. Dar ce poate fi mai plăcut decât să aducem în șifonier miresme proaspete de haine noi, moderne și croite pe măsură.
Până aici, toate bune. Asta se poate numi partea „soft” a curățeniei. Floare la ureche și fără prea mare efort. Urmează, însă, partea „hard”, cu care nu este de glumit. În ordinea numerelor de pe tricou, avem: covoare ce trebuie scuturate zdravăn, geamuri care trebuie să fie sclipitoare, nici un fir de praf nu trebuie să se zărească pe nicăieri, perdelele trebuie să fie imaculate și înmiresmate, cămara trebuie reamenajată, bucătăria trebuie să arate precum un laborator aseptic, baia trebuie să strălucească la propriu, totul trebuie lustruit și nici o pată nu are voie să supraviețuiască operațiunii „Curățenia de primăvară”. Trebuie, trebuie, trebuie. Hip, hip, ura!!! Sună al naibii de complicat, nu?
Nu e ușor să faci curățenie și chiar mai greu este să o păstrezi dar curățenia de primăvară poate avea și un inedit efect terapeutic. E mai simplu să bați covorul atunci când în locul lui îți imaginezi figura cuiva pe care ai o ciudă teribilă și pe care … mamă, mamă … ce l-ai mai plesni dacă nu ai fi un om civilizat și cu nervii la locul lor. Așa că, lovirea cu dârzenie și pasiune a persanului ce ține loc de victimă nu numai că îți satisface nevoia de răzbunare, dar te obosește suficient ca să nu-ți mai bântuie prin minte cine știe ce gânduri necugetate. Sau când dai cu aspiratorul, îți poți imagina că odată cu praful și scamele de pe covor arunci și problemele care te frământă sau gândurile care te macină. Din păcate, ele se întorc imediat ce ai avut nefericita inspirație de a scutura sacul aspiratorului. Mai ales dacă nu ai fost suficient de atent să te afli într-o zonă fără curent. De aer, nu electric. Vorba aceea: „Când se duce parcă vine și când vine parcă stă”. Spălatul geamurilor face bine la mușchii brațelor și la exersarea echilibrului, cățăratul pe pervazul subțire fiind o adevărată aventură și sursă de adrenalină pură, direct proporțională cu înălțimea la care se execută operațiunea. În special pentru cei care la mai mult de doi metri de la sol încep să aibă o ciudată senzație de imponderabilitate. Oricum, terapie sau nu, la final te alegi sigur cu o minunată febră musculară de la toate mișcările de sus, jos, apucat, ridicat, târât, cărat și alte astfel de jonglerii care se execută de regulă la curățenia de primăvară. Și nu numai. Dar o aspirină le rezolvă pe toate.
Glumă, glumă, sau cum se spune în popor: „Râzi tu, râzi, Harap Alb!” dar curățenia în casă înseamnă, în același timp, curățenie în gânduri și în suflet. Sunt momente în care poți fi singur cu tine însuți și, inevitabil, mintea începe să „zburde” spre acele zone mai puțin confortabile unde stau la pândă temeri, preocupări, griji, frământări, neliniști. Poți fie să o lași să-și facă de cap, fie să o blochezi și să închizi totul în spatele unor porți grele, folosindu-te de pretextul că ai treabă și nu ai timp de „prostiile” ei. Dar, e poate cel mai bun prilej să arunci un ochi asupra lor, să nu te mai ascunzi, să nu mai fugi din calea lor. Când începi, de exemplu, să golești dulapurile și să arunci sau să donezi tot ce nu mai folosești, nu mai porți sau, pur și simplu, nu-ți mai place, arunci odată cu ele și o mare parte din balastul emoțional care îți strivește sufletul. Pe măsură ce pui lucrurile în ordine, le aranjezi într-un mod nou, proaspăt, parcă și gândurile se așează singure în așa fel încât să scoată la iveală idei, soluții, să-ți ofere noi perspective, modalități inedite de a privi și înțelege problemele care te frământă. Când vezi cum spațiul se aerisește, se luminează, se simplifică, este ca un catharsis. Ca o detoxifiere mentală și sufletească. Te alegi nu doar cu o casă curată și primitoare, ci și cu o minte mai limpede și un suflet ușor. Respiri adânc și îți umpli plămânii cu aer până la refuz, ești mai optimist, mai vesel, mai încrezător.
Adevărul e că prea multe lucruri sufocă. Îți iau aerul, lumina, spațiul. Lucrurile care nu îți sunt de folos atârnă ca o piatră de moară. Te împiedici mereu de ele și-ți creează o stare de iritare, o senzație de disconfort, de lipsă. Da, prea multe lucruri pot crea sentimentul de lipsă. Lipsă de spațiu, lipsă de chef, lipsă de entuziasm atunci când primești ceva nou („Unde, Doamne iartă-mă, să-l mai pun și pe ăsta?”). Dacă ai obiecte pe care nu le-ai mai folosit de peste un an … DĂ-LE! Fără nici cel mai mic regret. Nu le păstra în ideea că poate le vei folosi cândva. Te asigur că nu o vei face. Le vei uita din nou în colțul lor până la următoarea curățenie de primăvară. Dă-le cu dragă inimă cuiva care are nevoie de ele. Te vei simți mai bine, mai liber, mai relaxat.
Nu mai priviți curățenia de primăvară, și curățenia în general, ca pe o corvoadă. Priviți-o ca pe un moment de introspecție, de aducere la suprafață a trăirilor amorțite, uitate sau alungate, de confruntare cu acele probleme pe care tot evităm să le rezolvăm. E o sursă uimitoare de inspirație. Acele momente de muncă fizică, de sudoare și efort, pot scoate la lumină idei excepționale și perspective absolut fabuloase. Mintea e pusă la lucru la fel de mult ca și corpul. Iar sufletul … se simte în largul lui.
Primăvara este prin definiție un anotimp al emoțiilor, al trezirii, al revelațiilor, al conștientizării. Te scuturi de amorțeala lungilor zile mohorâte de iarnă, care te ademeneau la lâncezeală și la un „dolce far niente” fără mustrări de conștiință. Ești din nou plin de energie și cu dor de a face, a merge, a crea, a visa, a descoperi. Te simți vinovat dacă stai locului și nu onorezi minunata zi de afară cu prezența ta. Când cerul este atât de albastru că te dor, efectiv, ochii privindu-l, când soarele încălzește cu atâta drag și copacii sunt încărcați de flori iar parfumul lor este absolut amețitor, cum să nu-ți zboare mintea la tot felul de lucruri inedite pe care ai vrea să le faci, la locurile aparte pe care ai vrea să le vezi, la oamenii fascinanți pe care ai vrea să-i cunoști, cum să nu-ți simți inima plină de o bucurie fără motiv?
Și astfel, o simplă curățenie de primăvară se poate transforma în ceva miraculos. Depinde doar de cum alegi să o privești. Ca pe o obligație nesuferită sau ca pe un mijloc de a pune trupul, mintea și sufletul în armonie și inspirație.
Și, apropo … s-au întors rândunelele!